Cum ne modelează propriile creații: cultivarea orezului ne face mai altruiști, cultivarea grâului, mai egoiști

Studiul științific despre care voi vorbi astăzi are ceva din doctrina alchimică. În această doctrină, munca depusă pentru transformarea materiei se răsfrânge asupra celui care o practică, prin transformarea spirituală a practicantului. Orice transformare a materiei de către om este corelată cu o transformare a omului însuși. Astfel, căutarea alchimică devine o cale a transformării personale. Piatra filozofală și schimbarea metalului banal în aur este doar un pretext, important este experimentul si transformarea indusă de acesta, nicidecum scopul declarat.  Nu piatra filozofală este miza, ci căutarea ei! Se pare că într-un mod similar au transformat și culturile agricole societatea umana.

Un studiu publicat în revista Nature Communications  sugerează că practicile agricole tradiționale influențează trăsăturile culturale, astfel că cultivarea orezului imprimă societăților un comportament mai colectivist în comparație cu cultura grâului. Acest tip de atitudine socială pornește de la faptul că munca intensă și irigarea prin cooperare necesare în cultivarea orezului încurajează comunități mai colectiviste în comparație cu natura relativ independentă a cultivării grâului.  Ideea este susținută de observații sociologice din diferite regiuni de creștere a orezului, din Japonia până în Sierra Leone, unde munca cooperantă este o piatră de temelie culturală.  Meritul studiului din Nature Communications  este acela că cercetătorii au exploatat realitătile socio-politice ale Chinei pentru a valida aceste informații sociologice anterioare. Astfel, cercetătorii au luat în studiu două comunități  din China care au fost obligate politic să cultive, după cele de-al doilea război mondial, numai orez sau grâu. Cele două comunități se află doar la 56 kilometri distanță, astfel că variațiile psiho-comportamentale datorate condițiilor pedocliatice sunt minime.

Studiul a inclus 234 de fermieri din aceste două ferme. Pentru a evalua impactul cultural al tipului de agricultură, cercetătorii au folosit mai multe teste psihologice și comportamentale. Acestea au inclus o sarcină de sociogramă, în care participanții au desenat diagrame reprezentând rețelele lor sociale pentru a dezvălui implicit nivelurile de individualism sau colectivism.

Rezultatele au arătat că cultivatorii de orez au manifestat mai putin individualism decât cultivatorii de grâu. Cultivatorii de orez sunt mai predispuși să trateze mai favorabil un membru al rețelei sale sociale (prieten, vecin) decât un străin, în timp ce cultivatorii de grâu manifestă mai putină toleranță față de membrii propriilor rețele sociale. Modelele de gândire holistică au fost mai proeminente în rândul cultivatorilor de orez. Acestia au fost mai predispuși să grupeze obiectele pe baza contextelor relaționale sau funcționale, mai degrabă decât a asemănărilor categorice Acest lucru indică un stil cognitiv mai holistic, care se găsește în mod obișnuit în culturile colectiviste în care contextul și relațiile au prioritate față de categorizarea abstractă. Fermierii de grâu, pe de altă parte, au manifestat o preferință pentru gruparea obiectelor pe categorii comune, reflectând un stil de gândire mai analitic tipic culturilor individualiste.

How our own creations shape us: rice cultivation makes us more altruistic, wheat cultivation makes us more selfish (summary)

The study by Thomas Talhelm and Xiawei Dong, published in Nature Communications, examines the rice theory of culture, which posits that intensive paddy rice farming fosters a collectivist culture, as opposed to the more individualistic culture associated with wheat farming. The research takes advantage of a unique period in history when the Chinese government quasi-randomly assigned people to cultivate rice or wheat on two nearly identical state farms.

The findings indicate that rice farmers showed less individualism and a more relational thinking style, preferring loyalty and nepotism towards friends over strangers. These discoveries refute potential previous confounds in testing the rice theory of culture, such as temperature, latitude, or historical events. The observed differences suggest that cultural differences between rice and wheat farmers can develop within a single generation, offering a new perspective on how agriculture can influence social values and behaviors.